Cine e in masura sa hotarasca pentru mine ce e "bine" si ce e "rau" sau cum ar trebui sa fie iubirea pe care ti-o daruiesc?De ce sa ma conditionezi daca ma iubesti atat de mult?De ce sa pui in balantza iubirea ce ti-o port si dorinta fizica?Cine spune ca una o anuleaza pe alta? Libertatea ma va face sa te iubesc si sa stau langa tine,atat timp cat ii vom atribui acelasi sens. "
This is the new wave, Bridge. Asta incerca sa imi tot explice ieri un amic care imbratiseaza aceasta credinta.Cam astea ar fi cuvintele unui barbat care nu isi refuza "placerea" departe de persoana iubita si nici nu considera ca ar trebui sa isi ceara iertare pentru asta.Si la randul lui,bineinteles ca va intelege si respecta libertatea ei.
Trebuie sa fi destul de deschis si puternic sa poti intelege si accepta acest trend.E destul de relevant ce zice acest amic .. si intr-un mod inexplicabil, ratiunea imi spune ca are dreptate(culmea.. ratiunea!!) ,dar inima imi spune k ... ea nu stie daca ar fi in stare sa "ofere" aceasta libertate.Ca e normal sa imi pun mie intrebari, in primul rand..EU as putea sa fiu de acord cu asa ceva? Daca in viata mi s-ar pune pe tava asa ceva..as accepta,de dragul cuiva?
Stiati ca Norvegia este tara cu cea mai scazuta rata a divortului?Am aflat si eu aseara.Guess why...'cause..sotii inchid ochii si trec mult mai usor peste micile escapade ale celuilalt si nu fac big deal din asta...atat timp cat omul se reintoarce in sanul familiei.Convenabil..
Va invit sa va dati cu parerea,sunt chiar curioasa ce va trece prin capsor legat de acest subiect. Care e versiunea voastra a teoriei iubirii si relatiilor?
Stiati ca Norvegia este tara cu cea mai scazuta rata a divortului?Am aflat si eu aseara.Guess why...'cause..sotii inchid ochii si trec mult mai usor peste micile escapade ale celuilalt si nu fac big deal din asta...atat timp cat omul se reintoarce in sanul familiei.Convenabil..
Va invit sa va dati cu parerea,sunt chiar curioasa ce va trece prin capsor legat de acest subiect. Care e versiunea voastra a teoriei iubirii si relatiilor?
ps: mersi k m-ai inspirat , de Vries! Voi incerca sa iau tot ce e mai bun de aici.
34 de comentarii:
Hmm,m-ai pus pe ganduri citind randurile pe care observ k le-ai scris la ora 3(la ora 3?:-o wow cred k la ora aia visam deja,iar tu ai avut un moment de inspiratie:-))Frumos,imi place cum gandesti;mi-ai insuflat acel sentiment de nostalgie.O parere?Dak ne-am afla intr-o astfel de situatie,ar trebui sa ne ascultam inima(desi inima e km incapatanata de cele mai multe ori,face doar ce vrea ea),sa vedem dak putem face fatza,apoi...ratiunea:-< (care nu prea functioneaza cand esti indragostit(a):-|)pentru a face un echilibru.(oare :-?eu tin cont de ce spun?....)E cam greu sa le impaci pe amandoua,dar cine-a spus ca e usor ceva cand vine vorba de dragoste?A cam devenit si inselatul un trend,insa se pune problema cum ne inseala?Cu sufletul sau cu sexul?Cand e vb de sex nu e asa de grav(atentie "nu asa grav"),isi face treaba si tot langa sotie,iubita ajunge.Cand pune si suflet e gravissimo.Atunci nu stiu dak mai e ceva de facut.
sincer inima imi spune ca nu trebuie sa fie asa...si ratiunea tinde sa se aplece in aceeasi parte.ar trebui sa fie si sexul si iubirea in acelasi loc...asa ar fi normal...sau cel putin asa vorbeste idealismul din mine.dar totusi ma gandesc ca atunci cand iubirea te orbeste accepti asa ceva...alfel nu imi explic...cel putin inca..
da... rationamentul asta a ajuns tot mai raspandit astazi, si din pacate si tot mai acceptat. sau din fericire pentru altii care nu se gandesc si la sentimentele celor de langa ei, doar pentru a-si satistace niste placeri, asa cum spunea si amicul tau... TRECATOARE! oare se merita?
ce mi se pare culmea e ca de foarte multe ori daca tu nu-l accepti asa cum e el, cu ideile lui gresite(sau nu) te mai trezesti si ca ti se spune ca nu-l iubesti.
daca nu ai fi vorbit de iubire la inceput poate priveam totul altfel... auzi tot mai des si de "manage a trois" dar asta e valabil doar in sex. consider ca iubirea e egoista in cazul asta, se face doar in 2. atat timp cat iubesti pe cel de langa tine, nu cred ca iti vine prea usor gandul ca il imparti cu n, indiferent ca pune el sau nu sentimente.
ma doare sincer fix in c00r daca pune sau nu, eu stiu doar ca merge si la altele... adica stai putin... eu nu ii sunt de ajuns?
sau bine, daca vrei ataaata
libertate, macar gaseste-ti fratele meu pe una care sa gandeasca exact ca u... desi nu vad care ar mai fi farmecul acelei relatii(daca se poate numi relatie)... amandoi vin satisfacuti acasa, ii mai intereseaza ce a facut celalalt?:))
sper ca si cei care cred cu sinceritate ca e ok ce fac sa afle cu adevarat ce inseamna dragoste. daruire, sinceritate, IUBIRE,,, pt ca parerea mea e ca nu au aflat inca:)
cand povestesc altii despre muultele lor femei sincer nu cred ca sunt atat de "pornita"... dar acum m-am cam pus eu in situatie:))
Intamplarea face ca in timp ce citeam acest post , un ochi imi fugea la tv , unde era videoclipul lui smiley cu uzzy in care smiley o gaseste pe prietena lui cu un tip in pat si el era f dezamagit. Parerea mea e ca oamenii sunt diferiti cu conceptii diferite . Respectivul tip care a spus ceea ce ai tu scris pe blog are dreptate daca eliminam anumite chestii pe care sexul le implica. Ptr mine si ptr multi altii sexul reprezinta un mod de ati dovedi iubirea ptr o persoana , e o conexiune fizica ce te aduce mai aproape de pers iubita. Daca tu crezi ca atunci cand faci sex cu alta persoana care nu te atrage decat fizic nu ai nici macar senzatia ca te atasezi de aceea persoana e ok , insa trebuie sa te gandesti ca poate acea persoana care e implicata in actul sexual are si o alta atragere nu numai fizica. Sexul e definit de doua persoane , deci ar trebui sa te gandesti si la cealata persoana aflata in cauza.
Lucrul asta tine mult de mentalitatea insuflata de cand esti mic. E ca si religia . Daca de cand te nasti cineva iti spune sa crezi in ceva tu vei crede si nu te vei abate de la ceea ce crezi si mai ales ptr ca e o chestie atat de subiectiva . Conteaza f mult si firea pe care o ai , caci gelozia excesiva este cea care innegreste totul si te face sa judeci exagerat unele lucruri.
In concluzie depinde unghiul din care privesti importanta sexului intr-o relatie. Important e ca ambii parteneri sa aiba aceleasi conceptii in legatura cu asta.
Nu vreau sa intelegeti gresit.In primul rand persoana cu care am dezbatut subiectul nu a folosit exact cuvintele ce le-am scris eu in ghilimele.Dar am preluat esentza discutiei si i-am dat forma unui monolog :-)
Iar aici nu ma refeream la excese..Nu ma refeream la oamenii care sunt implicati intr-o relatie,dar care cauta cu lumanarea ocazii de a insela.Aia sunt idioti direct.Eu vorbeam despre escapade izolate,despre "a ti se pune pata" si a-ti satisface acea "pata".. Lucruri care sa se intample rar..dar sa se intample.. aici ar fi intrebarea mea..Cum va imaginati ca ati reactiona?
Chiar.Ce mi-a venit in cap acuma!De exemplu..cand bei alcool si o iei razna putin..poftele cresc..si atunci iti bagi si mai usor picioru' in limite.Aia este o pornire instinctuala.E ceva animalic,as putea spune.Asa ca aici tre sa fie si ceva hormonal la mijloc, nu doar ..sentimental..nu?
Deci...sa incepem cu inceputul :P Cum s-ar defini iubirea fata de o persoana? (greu la ora asta) Inima iubeste mai mult decat ratiunea... Iubesti o persoana cand simti micuti fiori cand te uiti, vorbesti sau stai cu persoana respectiva...cand simti ca poti sa ii spui orice...cand ai face orice pentru acea persoana...blah blah...explicatii destul de comune si copilaresti...de ce le dau? pentru ca in toate aceste cazuri, cum "mada spunea" ratiunea este zero...iar asta pentru ca nu ai cum sa ai incredere 100% in NIMENI in the first place, si nu deschid subiectu asta...cand esti indragostit, singura ratiune o au cei 1 milion de fluturasi care se imbrancesc prin stomac...Insa cand ratiunea creste de valoarea zero...incep problemele fundamentale ale unei relatii...rutina, lipsa de spontaneitate, plictiseala...cand ratiunea ajunge pe la 0,5..."pacientul" vede ca fata care serveste la bar e destul de dragutza, arata bine...dar "tot o iubesc pe X"...cu jumatate de gura, evident...pana cand "te iubesc"-ul asta devine atat de banal, incat se ajunge la fenomenul mentionat de Bridge...In fine...o iau pe aratura...In concluzie, personal, nu sunt adeptul acestor "escapade", atata timp cat cei doi care alcatuiesc un cuplu sustin ca e vorba de iubire intre ei...daca au atitudinea de "iubeste-ma ca sa te iubesc", cu care iar nu sunt de acord...nu e anormal sa accepte chestii de-astea, pentru ca e posibil sa simta aproape la fel de multe si pentru altii cu care isi satisfac "placerile" .. Am impresia in schimb ca in ziua de azi sunt Anormal in modul meu de a gandi, din pacate...
JR,scrie data viitoare paragrafe frumoase sa putem citi mai usor :-))
Chiar m-ai pus pe ganduri !
Cum ai spus tu ratiunea spune ca prietenul tau are perfecta dreptate. Inima insa No Way daca este cu mine , daca ma iubeste nu imi face una ca asta ( nu ma inseala)!
Chiar daca nu simte nimic pentru cealalta fata totusi .... daca ma inseala atunci somethings wrong in relatia noastra!
In acele momente pui o intrebari pentru tine insuti voare cu adevarat ma iubeste &co .
Eu consider ca daca ma iubeste cu adevarat nu are nevoie de " alte fete" ! Sexul este un mod de a arata iubirea fata de persoana iubita! Intr-o relatie este important ca partnerii sa iubeasca unul pe celalat "cu inima si cu sexul"-my opinoin
mereu mi-a placut sa diferentiez "a face dragoste" de "a face sex".Chiar cred ca nu sunt aceeasi chestie.
nu stiu daca cei carora li se pune pata si isi satisfac acea pata sunt foarte diferiti de idiotii despre care vorbeai...
faptul ca ti se pune pata... nu o vad asa mare tragedie, deeh ochii vad, inima cere, cred ca acum depinde de puterea respectivului de a spune NU. problema e insa ca repectivul(ar putea fi si respectiva, de ce ii catalagom oare tot pe barbati ca fiind cei ce inseala?:))) nu vrea sa spuna nu... din contra, considera ca nu face nimic rau. atat timp cat iubirea si sexul exista in mintea lui coooompleet separat... nu vad diferenta ca ma inseala cu n sau ma inseala cu una, o sg data in 80 de ani:))(ioii, ce departe ma vad)
repet, asta atat timp cat nu a fost o greseala, cat timp nu a cautat sa-si satisfaca acea dorinta
daca astea 2 ar coincide si s-ar completa sunt convinsa ca s-ar limita doar la i se pune pata.
esti drastica, maiki lore...eu cred ca trairile iti vor schimba perceptia putin. noi doua putem continua subiectul si pe mess, for sure :-)
nu-s drastiiica!! totul depinde de mentalitatea lui atunci cam ma inseala:)) daca isi propune sa faca asta cum dracu sa stau pasiva?:)) daca e greseala... bautura... trecem cu vederea(sau nu, depinde de fiecare:D)
Ca sa trec la comentariul propriu-zis trebuie sa definesc dragostea, si am sa fac asta apeland la mitologia greaca, la povestea de dragoste dintre Eros (denumit si Amor in unele carti), si o tanara printesa de o frumusete rapitoare, Psyhea. Poveste spune ca in relatia celor doi se pot distinge doua tipuri de iubire: Psyhea care-l iubea pe Eros cu sufletul, si Eros care o iubea pentru frumusetea ei. Poate ca nu v-ati prins dar de aici deriva cuvinte cunoscute cum ar fi: "(psiho)logie"-(stiinta care se ocupa de starea spirituala a omului) precum si "(ero)tism", etc. Dragostea ideala, completa, este asadar, creata prin impletirea celor doua afectiuni: cea platonica si cea carnala.
Acum, trecand la parerea monsieur-ului cu care ai dialogat tu bridge, imi pare rau dar eu nu pot fi deloc de acord cu el."Cine e in masura sa hotarasca pentru mine ce e bine si ce e rau?" The name of God tells you somethin'? Una din cele 10 porunci era "Sa nu fii desfranat."Iar in legatura cu punerea in balantza a iubirii sufletesti si a dorintei fizice...asa cum am zis mai inainte, cele doua se-mpletesc si ar trebui sa fi neghiob sa faci asa ceva sau sa ai inima de piatra.Dar asta nu-ti da dreptul sa te destrabalezi asa, fara griji, prin paturile fetelor, negandindu-te la consecintele faptelor tale.
Nu am zis nici unde in text "isi propune"...lore.Nicidecum.In acest caz am vorbi de cu totul altceva.
bine, "isi propune" poate nu e cel mai potrivit cuvant... desi nu stiu daca e chiar asa mare diferenta, avand in vedere felul in care gandeste..."te iubesc, dar ma culc si cu altele"
in fine, am aberat destul p blogul tau, dar ma manca sa-ti raspund si aq:">
bigiu,vezi tu, pentru mine si multi altii ca mine religia inseamna mult mai mult decat o carte sau o cladire numita "biserica" unde femeile cuviincioase isi pun baticul pe cap si afiseaza fata umila in fata preotului si cand ies de acolo injura ca la usa..cortului de le curge saliva din gura printre gaurile din dantura.
Si oricum sa stam pe curul nostru..ca multi dintre noi mai avem mult de trait si inteles pana vom stii cu adevarat ce e aia dragoste.Mult prea tineri, mult prea idealisti,mult prea..mult prea..
Si eu am simptome de idealism in mine ,hohoo, recunosc, dar incerc sa deschid putin ochii.Cred ca voi face de toate in viata si altii imi vor face de toate.
Scuze de off topic,Brigi..cand ai timp,daca vrei si poti..arunca un ochi pe blogul meu,ai o leapsha.
Nush daca e vorba de idealism...sau poate e.Da' daca mereu spunem a, pai stai mai avem de trecut prin nush cate sa inv nush ce, iar dupa ce trecem prin ele, sunt bun trecute si nu prea ne ajuta intr'o mare masura.
Daca nu suntem idealisti si nu'ncercam sa si transformam ceea ce idealizam in realitatea noastra de toate zilele, cum am putea noi sa devenim "mai buni"?
Si o fi mai bine'n Norvegia unde se trece cu vederea peste toate escapadele?
Una e sa ierti o data, de doua ori pentru ca a intalnit o donsoara prea sexuasa sau 'prea' disponibila, dar alta e ca de fiecare data cand e atras de o alta tipa sa se "insurubeze" cu ea:)) nu?
Deci.NU!
Iubesti?...atunci daca iubesti, cum spunea si bigiu, complet - si carnal, si platonic.
Daca'mi spui ca mai am de trait inca o mie de ani sa'mi dau seama ce'i dragostea(tu sau altcineva) si o sa ajung sa inteleg atunci cand nu'mi mai foloseste la ceva, l'as reinvia pe Hitler si i'as propoune o afacere:exterminarea rasei umane.doar ce naiba, chiar traim degeaba.
alexa,cam exagerat sa zici 1000 de ani,nu crezi? ma refeream la dragostea matura si responsabila..De exe..pustanii care se sinucid "din dragoste" cika..si ei la fel au sustinut ca a iubit pana la cer si inapoi,dar nu au primit feedbackul dorit, si din prea multa "maturitate" , ce au ales? Sa o termine cu viata.Pentru ce?Sau cine?
Ma rog..am deviat putin de la subiect, dar vroiam sa subliniez putin ideea ca e bine sa ai si o doza de maturitate si simt al realitatii cand iubesti..si asta nu o vei avea la 16,18..sau chiar 22 de ani.
ps: eu nu cred ca ati inteles bine ideea textul..really..eu nicidecum nu promovez adulterul aici.sper sa fiti constienti de asta.
* scuzati greselile gramaticale, ma uit si la MS acum :-))
M-am tot abtinut dar vreau sa zic intr-un fel parerea mea... cand ti se pune pata, efectiv ti se pune, si ti-e prea bine... nu mai stai pe ganduri prea mult ca sa intelegi daca se cuvine sau nu sa se intample... nu cred ca trebuie judecate prea mult prin partea sentimentala aspectele de genul asta pentru ca ele pot duce la alte variante: ori iti dai seama ca ce ai acasa nu merita asta, nici macar gandul sa-ti imparti pielea cu altcineva si mustrat de vinovatie, o sa te porti mai altfel, o sa incerci sa nu fie ceva de reprosat, sa fii impecabil cumva... ori poti deduce dupa o experienta din asta ca nu te caracterizeaza petele de genul asta, ca ramai adept al trairilor cu foc nu cu senzatii de moment... sau descoperi ca ce ai acasa nu e ce ti-ai dori in realitate si uite asa iti dai alte batai de cap...
Daca e sa ti se puna pata pe cineva cred ca mai bine e sa lasi lucrurile cum pica... mai bine sa regreti ce ai facut decat ceva ce nici n-ai incercat sa dai de inteles...
Nu a admirabil gestul, stiu... dar nici sentimentele care te incearca in astfel de cazuri nu-s usor de indurat!
Totul este sa respecti sentimentele celuilalt. Daca stii ca persoana iubita ar putea sa sufere in urma unor asemenea fapte, atunci vei renunta sa faci asta - pentru ca tii la el/ea. Si nu va suferi din egoism sau pt ca nu-si doreste ca tu sa fii satisfacut, ci pentru ca va gandi "i'm not good enough"...va crede ca nu te poate face fericit...din moment ce cauti asta in alta parte.
Dar daca amandoi sunteti "open-minded" in ceea ce priveste placerile trupesti, probabil ca nu va fi nicio problema.
Eu nu as continua relatia cu o persoana care ma inseala constient si sistematic, pentru ca m-as simti ca toate celelalte (folosita), ba chiar mai rau...ca nu-i sunt de ajuns, cauta mai mult.
Cred ca toate invataturile sfinte ar trebui interpretate ca avand 2 scopuri: sa nu-ti faci tie rau si nici celor din jurul tau.
Eee bridge, prin exagerare accentuam ideea'ti dai tu seama...
Si nu cred ca e vorba NUMAI de varsta.Pentru ca poti de ex, pana la 25 de ani(ex real) sa fi avut doar 2 relatii sau poti pana la 25 de ani sa fi avut mult mai multe si sa intelegi lucrurile altfel...
But who the fuck knows?
Eu ma inscriu in categoria celor care nu invata din greselile altora pentru ca in maj cazurilor le consider subiective...deci :-??
again; who the fuck knows?
(traiasca socrate care'a zis el un lucru extrem de inteligent - desigur nu numai unu'- la un mom dat)
Cat timp infidelitatea inseamna minciuna, ea doare. Dar mi se pare o mare lipsa de caracter ca sa zici ca iubesti o persoana, de care practic sa te folosesti ca de o perna moale (pentru ca e bine sa ai pe cineva alaturi, si sigur) dar pe care sa o inseli. E o minciuna in ambele sensuri, te minti pe tine si pe cealalta persoana..
Defapt exemplul tau arata lipsa de responsabilitate a unui tip si incapacitatea de a intelege o serie de sentimente, plus incapacitatea de a-si controla instinctele, ce denota lipsa de maturitate. Mai are si un discurs ce incearca sa mute vina la altii, si mai penibil...
eu am o relatie de 3 ani si cred ca pot vorbi putin din experienta...fluturasii in stomac de care tot spunea jr sunt trecatori. ca o relatie sa reziste in timp, trebuie ca iubitul sa-ti devina un f bun prieten, sa ai incredere deplina in el. sexul sau dragostea nu o sa mai fie asa de placut ca la inceput, si de aceea trebuie sa acceptam micile greseli ale partenerului de viata. dealtfel, care-i marea diferenta intre unu care o doreste pe o tipa si se abtine, si unul care nu se abtine. la urma urmei amandoi s-au gandit:)
#cristina - doar un om care a trecut prin chestii de astea poate considera textul relevant intr-un fel sau altul..Merita sa dam 5 minute din viata noastra sa analizam subiectul.
tocmai pentru ca merita subiectul am si pierdut mai mult de 5 minute ca sa citesc toate comentariile si ca sa scriu si eu ceva. tot ce vroiam sa spun este ca trebuie sa treci peste anumite lucruri ca sa obtii ceva in viata asta, si, desi nici un om nu ar dori sa fie inselat, mai toti trec prin asta si ajung sa accepte la urm urmei micile greseli ale celorlalti de-a lungul vietii
incerc sa imi dau si eu cu parerea aici! app...interesant subiect, bridge!
pe mine, cand ma intreaba lumea daca l-as ierta pe prietenul meu, respectiv sotul [in viitorul departat] ca m-a inselat, raspund intotdeauna in felul urmator: pot sa iert aventura, insa nu relatia!
pentru ca: o aventura presupune o singura data cu o anumita persoana din n motive, unele care au fost si insiruite in commenturile dinaintea mea.
o relatie presupune a face sex de mai multe ori cu aceasi persoana. si poate implica si anumite sentimente ceea ce imi spune ca vrea altceva si nu merge relatia. asta nu as ierta....cred:)) sunt si eu idealista putin, recunosc!
insa nu pot porni de la premiza prietenului tau, bridge. sa imi zica de la inceputul relatiei : stii...te iubesc dar nu ma priva de placerile trupesti!
stiu ca majoritatea relatiilor se "aplatizeaza"...intervin 'nspe mii de chestii care determina partenerii sa caute ceva sa ii scoata din rutina, din stres etc...dar poate nu ar mai insela daca ar incerca sa iasa din aceste chestii impreuna....poate...
poate am aberat putin...poate putin mai mult...dar asta e parerea mea...neexperimentata recunosc! nu am avut inca parte de "o iubire puternica, adevarata" dar... indraznesc sa cred ca si atunci cand voi experimenta aceasta iubire voi gandi la fel pentru ca nu sunt din fire foarte geloasa:)
Buna,
Avand in vedere ca nu exista mai nimic anonim pe net, nu o sa intru in detalii.
Sunt de acord cu Andrada, a exprimat exact ceea ce gandesc si eu, cu mentiunea ca in cazul in care oricum a fost un caz izolat, nu mi-as dori sa stiu. What I don't know can't hurt me. Dar daca ar fi sa fiu intr-o relatie serioasa, as afla mai intai ce crede despre fidelitate exact cum dezbatem noi aici, si daca nu imi place ce aud, clar nu suntem atat de compatibili incat sa ramanem impreuna pentru restul vietii.
Nu cred in divort, asa ca o sa am mare grija cum imi aleg partenerul pe hartie, ca sa nu am motive s-o rup mai tarziu.
E intradevar incredibil de greu sa gasesti pe cineva langa care sentimentele initiale sa nu dispara, micile ticuri si obiceiuri sa nu te enerveze, sa poti sa vorbesti deschis si sa nu simti nevoia de compromis la fiecare 5 minute.Si sa nu uitam compatibilitatea sexuala, nu doar atractia initiala, ci placerea de a fi langa celalalt in pat, "to have the sex of your life" de fiecare data, sa iti vina sa nu te desparti de buzele lui niciodata, toate sunt greu de gasit intr-un pachet. Cate una, cate doua da, dar fiindca in majoritatea cazurilor lipseste cate ceva, oamenii cauta in alta parte sa-si completeze intregul nevoilor.
Mai sunt si oameni care nu ar insela din principiu, sau din ideea de "ce tie nu-ti place altuia nu-i face" dar si atunci e greu daca iti lipseste ceva in propria relatie.
Pentru cine e interesat de continuarea povestii, ma gasiti pe mess: fireangee
Pupici si hai sa incercam sa fim fideli si sinceri!
MAria
Hmm,tare articol Bridge...uite,chiar acum mancam pizza si ma gandeam cat de mult tin la mine,silueta mea si cum vreau sa mai dau jos cate un colacel...
Suna cam offtopic ce-am scris eu acolo dar na,conotatia e vizibilaz: pizza,normal ca e acea pata,pofta pe care nu mi-o refuz si pe care trebuie sa o satisfac dar relatia de lunga durata cu propriul meu organism nu prea surade...
Da,okay,sa zicem ca si eu as avea aceeasi pretentie de la partenerul de viata daca ar face chestia asta!Mi se pare si normal,niciunul din noi nu e perfect,intotdeauna vei gasi pe cineva care are ceva ce ti-ai dori dar care lipseste celui de langa tine...o aventura,o felie de pizza...okay,treaba e ca noi nu mancam pizza o singura data in viata(ar fi oribiiiiiil),parca am mai pofti!Dar tot silueta mea respectiv partenerul cu care sunt intr-o relatie e persoana pe care o iubesc!
Hai sa raportam ideea de iubire si de sex la nevoi...daca eu nu satisfac decat o nevoie partenerului meu,atunci relatia e incompleta,sau? Dar si eu,la randul meu,am nevoi care trebuiesc satisfacute,iar daca partenerul nu mi le satisface,caut pe altcineva sa le satisfaca..."ochei" atunci unde mai mi-e relatia?Daca ambele nevoi sunt la fel de importante pentru mine,de ce se mai numeste chestia in care sunt implicata "relatie"...pentru ca,la fel cum putem schimba partenerii de sex,putem schimba si partenerii carora le oferim dragoste?Dragostea e mai importanta,zici?Este valabila pentru o singura persoana?atunci si sexul poate fi la fel!
Care e diferenta intre a face sex cu multe persoane cat timp esti burlac/a si intre a avea mai multi parteneri sexuali in timpul unei relatii?Cand e mai bine sa experimentezi?E mai tentand sa faci chestia asta in timp ce ai pe cineva sau cat timp stii ca un one-night-stand e inofensiv(in cazul in care nu esti genul de om cu o constiinta sensibila)
Deja intram in polemici...putem continua cu definitia dragostei(care e infernal de subiectiva)si cu ideea de fidelitate...religie..etc...
EU una,visez la ziua in care,cuplata,maritata,cum o-i fi...sa ma intalnesc cu un individ misterios,care sa-mi puna dorinta pe jar...ne manifestam once si dup-aceea sa nu-l mai vad niciodata...si sa nici nu mai vreau.Ca daca as mai vrea,ar fi ceva mai mult decar o simpla satisfactie fizica..daca la o chimie d-asta pe moment te refereai,atunci e superb...dar fara excese...
Ideea de baza e...cu cat ai mai multi parteneri sexuali,cu atat creste riscul contaminarii cu BTS-uri..si gata! :))
joleen - oo da, un individ de ala aparut din aburi :-)) dar macar sa aiba si el un ID de mess,ceva :-)
Superb articolul. Si eu tratez "sufleteste" iubirea si nu sunt de acord cu inselatul, sub nici o forma.
In primul rand cred ca Bridge nu a identificat o problema noua ci una extrem de veche.
Acum cateva secole cand erau la moda "casatoriile din interes" lumea avea o scuza sa insele. Acum cand te poti casatori sau convietui cu cine vrei, lumea a ajuns intr-un impas pentru ca teoretic n-ar trebui sa mai existe motive sa inselam.
Eu cred ca tot ce se intampla rau la momentul actual este cauzat de lipsa acuta de timp. N-avem timp sa ne cunoastem pe noi, n-avem timp sa ii cunoastem pe cei de langa noi, n-avem suficient timp sa petrecem impreuna, suntem intr-o permamenta criza si alergatura si mereu dornici de schimbare.
Si daca asta suntem noi prin definitie, de ce ne-ar mira dorinta foiecaruia dintre noi de a schimba partenerii sau de a incerca si ceva nou.
Au existat multe comentarii pe blog dar foarte putine din ele au pus problema individualitatii fiecaruia dintre noi.
Exista evident mai multe tipuri de oameni si inselatul trebuie judecat in functie de fiecare din ele.
Daca prietenul meu m-ar insela, in primul rand m-as invinovati pe mine. Pentru ca el chiar e genul monogam si stiu asta si simt asta, si imi e foarte clar ca daca "merge" in alta parte este pentru ca ceva nu functioneaza corect in relatia noastra.
Pe de alta parte daca as avea ca prieten un actor celebru sau un canteret celebru, ar cam trebui sa ma astept ca el sa se culce si cu altele, fara sa o iau personal.
Sunt unii barbati care efectiv se simt prizonieri daca nu sunt lasati sa experimenteze. Pur si simplu nu sunt fericiti. Si eu ca si Bridge am avut un amic care era genul asta de om si m-a facut sa inteleg ca inselatul nu e neaparat o crima.
In acelasi timp m-a facut sa ma gandesc la ce fel de om sunt eu si ce e important pentru mine. Si eu am visat la tipi foarte carismatici, populari. Si de fiecare data visam sa ma aleaga pe mine si sa imi fie fidel. Dar ce sa vezi, o astfel de persoana e putin probabil sa se linisteasca.
Apoi am inceput sa visez la tot felul de artisti intelectuali cu tot felul de drame si ganduri ciudate. Din pacate cineva care abia isi controleaza emotiile foarte putin probabil sa-si controleze pantalonii sau mai precis ce se afla in ei.
Si intr-un final mi-am dat seama ca problema nu este la ei, ci la mine si la ce vreau eu. Si pentru mine conteaza sa ma simt in siguranta, sa simt ca nu trebuie sa-mi pun intrebari legate de orice tipa care trece pe langa prietenul meu, sa gasesc un om care ma intelege, care ma calmeaza, care ma face sa uit de toata nebunia vietii, si care e langa mine de fiecare data cand chiar am nevoie de el.
E foarte important sa te cunosti pe tine. Sa stii tu cat vrei sa experimentezi, ce fel de pasiuni vrei sa simti eventual si care sunt planurile de viitor.
In Norvegia nu exista atat de multe divorturi nu neaparat pentru ca oamenii inchid ochii, ci pentru ca oamenii in general isi iau timpul necesar pentru lucrurile pe care vor sa le faca. Cand sunt studenti se distreaza, calatoresc, cunosc oameni. Apoi isi cauta un job si incearca sa se afirme pe plan profesional. Si in final isi intemeiaza o familie. Si normal cand faci lucrurile la timpul lor si nu te grabesti sa te casatoresti de la 19 ani, in eventualitatea in care apare o aventura iti reconsideri relatia stabila. Si te lupti sa o redresezi. Si atunci nu mai ajungi la divort.
Trimiteți un comentariu