Mai fratzi..mi se intareste pe zi ce trece convingerea ca omului ii place sa fie mintit.Da' mintit!Nu ca ma intrebi si ezit sa iti raspund, ma codesc, o intorc, ma exprim cumva, sa nu te jignesc etc etc...Ne place sa fim mintiti pe fatza!?!
Dar ce e mai trist ..totul pleaka de la noi defapt.Asha cum antisemitismul a pornit de la evrei, prin faptul k ei s-au detestat atat de tare facand parte din poporul patat de sange care l-a tradat pe Hristos (lucru aflat azi la cursul de franceza..mersi profa pt informatii) , asha si minciuna .. este spusa de catre noi..noua.Cum sa pretindem apoi atata adevar cu atata incruntare celor din jur?
De cate ori m-am mintit si eu?Nu am atatea degete sa numar...De cele mai multe ori ne mintim ca suntem iubiti, ca suntem stapani pe situatii, ca suntem pregatiti de schimbari si cand ele ne lovesc cu viteza luminii exact peste fatza devenim copiii mici de odinioara..Ne mintim ca stim ce vrem, ca stim sa ne facem intelesi si devenim indignati atunci cand observam ca altii pot avea alte pareri.
Am citit aceasta carte "Luni de fiere" si unul din personaje vorbea despre aceasta dragoste, adoratie chiar de care unii oameni sunt in stare..uneori bolnavicioasa de-a dreptul.De ce bolnavicioasa?Pai imaginati-va un om care simte cat de iubit este de catre un altul.Cand va pasi afara din acel cocoon euforic al iubirii, va fi surprins in slabiciunea lui umana de altfel ca unii nu il vor adora la fel de mult, nu va avea nici un efect asupra lor, va fi detestat, urat, desconsiderat. Si asta m-a dus partial cu gandul la cat de putin suntem obisnuiti cu diversitatea (k este si asha tema populara tratata in manualele de dezbateri, de cultura civica, etc.)
Suntem obisnuiti sa intram in supermarket si sa putem alege branza de exemplu dintr-o mie si una de sortimente, insa uitam de fiecare data k un cuvant de al nostru poate ridica sau cobora lumea unui om ( exagerez putin, k sa subliniez ideea) , un gest poate produce in zambet cald si sincer sau poate stoarce lacrimi din ochii cuiva...Pentru ca fiecare percepe diferit, pot exista cel mult atribute comune, dar largi..in rest..fiecare cu lumea lui din mintiuta lui, din inima lui, "vocile" lui interioare, s.a.m.d.
E timpul sa ne cerem scuze pentru minciunile rostite sau nerostite noua insine.
Dar ce e mai trist ..totul pleaka de la noi defapt.Asha cum antisemitismul a pornit de la evrei, prin faptul k ei s-au detestat atat de tare facand parte din poporul patat de sange care l-a tradat pe Hristos (lucru aflat azi la cursul de franceza..mersi profa pt informatii) , asha si minciuna .. este spusa de catre noi..noua.Cum sa pretindem apoi atata adevar cu atata incruntare celor din jur?
De cate ori m-am mintit si eu?Nu am atatea degete sa numar...De cele mai multe ori ne mintim ca suntem iubiti, ca suntem stapani pe situatii, ca suntem pregatiti de schimbari si cand ele ne lovesc cu viteza luminii exact peste fatza devenim copiii mici de odinioara..Ne mintim ca stim ce vrem, ca stim sa ne facem intelesi si devenim indignati atunci cand observam ca altii pot avea alte pareri.
Am citit aceasta carte "Luni de fiere" si unul din personaje vorbea despre aceasta dragoste, adoratie chiar de care unii oameni sunt in stare..uneori bolnavicioasa de-a dreptul.De ce bolnavicioasa?Pai imaginati-va un om care simte cat de iubit este de catre un altul.Cand va pasi afara din acel cocoon euforic al iubirii, va fi surprins in slabiciunea lui umana de altfel ca unii nu il vor adora la fel de mult, nu va avea nici un efect asupra lor, va fi detestat, urat, desconsiderat. Si asta m-a dus partial cu gandul la cat de putin suntem obisnuiti cu diversitatea (k este si asha tema populara tratata in manualele de dezbateri, de cultura civica, etc.)
Suntem obisnuiti sa intram in supermarket si sa putem alege branza de exemplu dintr-o mie si una de sortimente, insa uitam de fiecare data k un cuvant de al nostru poate ridica sau cobora lumea unui om ( exagerez putin, k sa subliniez ideea) , un gest poate produce in zambet cald si sincer sau poate stoarce lacrimi din ochii cuiva...Pentru ca fiecare percepe diferit, pot exista cel mult atribute comune, dar largi..in rest..fiecare cu lumea lui din mintiuta lui, din inima lui, "vocile" lui interioare, s.a.m.d.
E timpul sa ne cerem scuze pentru minciunile rostite sau nerostite noua insine.
7 comentarii:
Imi place cand esti "gandita" tare :) Fain post.. sper sa dea la toti de gandit :D
yea..noi speram...eu cu cativa neuroni saltaretzi si veseli din cap :-))) singurii pe care ma bazez si de altfel am grija de ei..k daca ii pierd pe astia..am imbulinat-o! :-D
[...insa uitam de fiecare data k un cuvant de al nostru poate ridica sau cobora lumea unui om...]
nush cat de mult ai exagerat cu fraza asta, mie mi se pare ca aproape deloc...
mihaela
ff adevarat, din pacate omului ii place s fie mintit. spunei minciuni placute, spune-i vorbe goale, dar catifelate si vei culege sigur dragostea si pretuirea sa. in schimb, dak nu vei face asa te alegi cu dispret, poate chiar ura. stiu k era o poezie care zicea k in mom in in care nu e mintit,se dezorganizeaza.
si de fapt mintindu-ne pe noi nu facem altceva decat sa ne asiguram intr-o oarecare masura stabilitatea.
nici mie nu mi se pare deloc k ai exagerat knd ai spus k "un cuvant de al nostru poate ridica sau cobora lumea unui om"... pt k asa este... "Un singur cuvânt poate dãrâma cel mai solid imperiu."(chiar nu-mi amintesc cine a spus asta, dar nu e de la mine,asa k trebuiau puse ghilimelele:P)
Trebuie retinut asta:
"E timpul sa ne cerem scuze pentru minciunile rostite sau nerostite noua insine."
:)
Sa ne cerem scuze pentru fiecare minciune rostita sau nerostita...noua insine...mm.
Cred ca nu am mai termina de iertat...
test
http://lumerkoz.edu Jonny was here lamictal dribs usyd seroquel belfast editorsal biaxin bladder synthroid side effects roberto acyclovir side effects morens
Trimiteți un comentariu