Nebunul asteapta noaptea
Sa vina peste el;
Sunt dureri atatea.
Timpul nu regreta
Trecerea noastra subita.
El doar zilele-si repeta.
Chiar si viata e o scena
E un sir finit.
E un zambet sters de regina.
O muzica ce plange
Isi cauta creatorul,
Un suflet ce se frange.
Pamantul se trezeste incet
Si plange de durere.
Si eu tot scriu acel bilet.
Nimic nu e mai presus
De amintirea clipei trecute
Si de un cuvant lui Dumnezeu spus.
3 comentarii:
Daca tot ai zis k putem da commenturi cate vrem....mai ocup niste spatiu :)....nu e chiar un commnent
Ea si ...el
Ea e un crin cu petale-aurite
E singura floare
In campul plin de frunze ruginite
Si vesnic va fi o floare...
vesnic nemuritoare
El, sarpe rece cu frica de lumina
Un lup singuratic ce urla la luna
E vesnic singur si totusi alearga
Dupa un crin aurit...dupa o floare
vesnic nemuritoare
Ea-i floare crescuta pe-o stanca mareata
Ce sta iar in drumu-i lipsit de verdeata
In neagra-i tarie un crin lucitor
In ura-i din suflet un vis de amor
un vis nemuritor
El...sarpe ascuns in neguri si umbre
Un lup de alearga prin noptile sumbre
Un vultur ce zboara spre stanca c-o floare
Si zboara nebun si-n drumul lui moare
Atins de un glont
Cu ochii spre soare
Visand la o floare.
...sper doar sa nu deranzej pe cineva...
...din cate vad si versurile tale sunt destul de triste....si in ele vad un suflet frant a carui durere e alinata doar de sosirea noptii si care supravietuieste doar din "amintirea clipei trecute" si din dicutiile cu Dumnezeu...
...nu stiu cine este acel suflet...cu toate ca am o vaga idee :)....sau poate sunt doar niste versuri...cu toate ca nu prea cred...
bridge ma uimesti, fir`ar tu sa fii :D! scrii tot mai frumos. desi la inceput blogul tau nu-mi parea atat de interesant, in ultima vreme am inceput sa intru tot mai des pe el :). pups :*, esti o scumpa! i really like reading you.
Trimiteți un comentariu