Sf. Valentin sau cat de sclipicios e rahatul uneori.

Acum un an se intampla asta, cu ocazia zilei de Sf. Valentin.Nu ca as fi mare fana a zilei in care toti maniacii cumpara tot felul de kakaturi cat mai rosii,pufoase, parfumate,rotunde si mai stiu eu cum .. nu ca ar fi un lucru rau sa fi maniac ..doamne fereste,departe de mine gandul.

Eram pe o scena in centrul Bucurestiului unde se sarbatorea aceasta grandioasa zi a dragostei,doar ca frigul ce intra pana in oase i-a impiedicat pe cei din capitala sa vina sa vada Megastarii primului sezon,care tocmai pentru asta fusesera adusi acolo, sa se manifeste muzical.

Ceea ce nu stiam era ca unii din noi urmau sa primeasca niste mici cadouase de acasa de la persoanele iubite.Si cum eram noi insirati acolo pe scena si primeam de la Fintescu,care prezentase show-ul, mult prea filmatele pernitze roshii cu numele fiecaruia insciptionat,au inceput sa se iveasca si primele surprize amoroase venite de acasa pentru unii norocosi,adica postere cu chipul persoanei dragi si o dedicatie scrisa de mana de catre aceasta.Un gest dragutz, mai ales in acea perioada destul de grea cand orice semn de acasa era o binecuvantare.

Au fost cativa dintre noi care s-au bucurat de iscalitura persoanei dragi,de parfumul acesteia impregnat in hartie.Pentru o buna bucata de vreme, acolo pe scena, credeam k Fintescu imi va rosti si mie numele,insa nu s-a intamplat,iar eu nu am fost mirata, ci doar radeam in sinea mea de mine,de cat de departe m-am dus cu speranta ca si-ar fi dat seama EL cat de mult conta sa ma iubeasca atunci si sa-mi arate asta,da..chiar si pe o foaie de hartie.

Ceea ce a fost mai greu era ca toti stiau ca am pe "cineva" acasa, o relatie care exista de o buna perioada de timp... si ma bucur ca nu mi-au pus intrebari, pentru ca m-ash fi simtit mai prost decat ma simteam deja.Am aflat tarziu,tot in acea seara, ca fusese sunat cu cateva zile in urma si anuntat de surpriza care se doreste a fi facuta si nu ma mira faptul ca s-a fastacit,a acceptat, apoi nu a mai avut timp sa raspunda, ca in final sa isi tina mobilul inchis.Nu m-a mirat.Ma asteptam,desi nu inseamna ca a durut mai putin. Ma dezamagise in toate felurile posibile..cu ce sa ma mai surprinda? .. Ma lasase balta de multa vreme.

In seara in care am luat trenul spre Bucuresti si vila MS, am avut lacrimi in ochi, pentru ca el hotara in numele amandurora, in tacerea-i caracteristica, un lucru ce nu avea sa il mai repare vreodata,dar pe care sa il regrete profund.De aceea nu l-ati vazut voi niciodata pe prietenul Brigittei in public sustinand-o moral,ca tot s-au intrebat multi apoi.Era prea mult pentru el.Era insuficient pentru propria lui persoana, cum sa rupa din el si pentru ea?