Ciorba criminala de sambata

Haideti sa va zic o faza de la care m-am facut brusc rosie-mov la fatza,de ciuda,furie si frustrare, in aceata minunata zi alba de februarie (cosurile au fost mereu extra bonus la acesti angelici bujori in obrajori). Ninge ca in basme.Unde-i basmu'?La mine in cap, pedaleaza intr-o roata de hamster.Deci concluzia ar fi ca am un hamster-basm in cap si inca nu a ajuns la viteza ametitoare sa zboare de acolo.Ma asteapta pe mine sa pedalez, ce p**a calului?!?

Revenind la subiectul ce m-a facut sa imi pierd total somnul ce,recunosc, puteam sa il mai prelungesc lejer in alte conditii, constat cu stupoare ca,pe masura ce cresti si dai de inteles lumii ca esti si tu capabil de ceva, esti in stare sa castigi o moneda lustruita , esti in stare sa pornesti pe un drum care pana acum te multumeste si te motiveaza, parintilor le este al naibii de greu sa se obisnuiasca cu ideea, mai ales daca pana acum nu aveau tocmai copilul model ce si l-au dorit ei ("model" e cel mai finutz cuvant gasit .. sa imi fiti recunoscatori, "modeilor"! ).Pur si simplu nu sunt capabili sa iti acorde credit dintr-o data.Le trebuie timp.Si asta ii costa.Ii costa scump,pentru ca micile detalii peste care ei trec cu cizma fara sa simta,pentru copiii lor iau o importanta ..hai sa nu zic colosala,ca suna bombastic, ci substantiala,ei fiind in acea perioada freaky de Transformers,de la copcil zurliu la tanar adult (tot zurliu, cu putin noroc).

Dorinta mea mare, lucrul cu care voiam si eu sa ma mandresc acasa,sa ii bucur pe ai mei,era o nenorocita de ciorba.O zama de aia ce mananca tot omu' (in vichend mai ales, ca "Noi suntem romani") .Da,sisters and brothers, am invatat sa fac si eu un cacat de ciorba ,care s-a dovedit a fi chiar comestibila, buna daca risc ca plusez putin.Si cred ca le-am zis prin telefon de n-shpe mii de ori inainte sa ajung acasa la Arad ca vreau sa le fac o oala de zama, sa ma mangaie apoi pe cap si sa imi zica "Bravo,fata me,hai ca nu faci umbra pamantului degeaba".Era exact chestia ce ar fi zis-o doar ca sa o uite in urmatoarea secunda,asa cum zici zilnic multe chestii banale din inertie, dar pentru mine ar fi insemnat mai mult decat isi imagineaza ei.Ar fi pus si ei o caramida la fundatia mea de tanar ce incepe sa mearga in sfarsit pe doua picioare.Nu!

Soarta face ca sa ma trezesc (fara ceas!) sambata dimineata la 9 si ceva.Ma si asteptam sa o surprind pe mama cu trezirea mea matinala,cu un mare avant de a face treaba (ciorba) buna.Maica-mea?In plina actiune in bucatarie, cu ceapa,zarzavaturile, carnea pe masa,cutitul in mana si o oala mare pe foc ce astepta cuminte sa fie umpluta.Nu de mine.De ea.Nici oala aia cacacioasa nu ma iubeste , o simt.E complicele maica-mii.Azi noapte asta am tot auzit din dulapul de la bucatarie, scancetul blidului ce nu voia cu mine deloc a doua zi.

Asa ca m-am enervat si i-am zis intai ce ma doare.Nu blidului,mamei.Si dupa cum ma asteptam,gandul meu s-a lovit intr-un zid de "ce-i asa mare scofala,de unde era sa stiu eu ca te scoli asa devreme,ce era sa fac de la 8 dimineata pana acum,ai timp sa faci ciorba alta data", adica o puternica senzatie de whatevernes existential s-a revarsat caldut in mine.Si fiinta mea a ripostat.Prost.I-am zis ca ma pish pe ciorba ei.A plans.S-a dus sa fumeze.Mie mi-a parut rau.Cam tarziu.

Copii,sa nu va doriti sa faceti ciorbe.E un gand criminal,distructiv si pacatos.Loveste suflete sensibile.Eu as bana ciorba de acum inainte.Sa fiarba morcovu' de furie pana plezneste!

ps : mi-e foame